Dacă ați privit vreodată cu atenție asfaltul dintr-un sens giratoriu aglomerat sau dintr-o curbă strânsă acoperită de trafic greu, probabil ați observat că acele zone par să obosească mult mai repede decât o linie dreaptă de autostradă. Nu este o coincidență și nici o eroare de execuție clasică; este fizică pură.
Când un camion de 40 de tone virează într-un sens giratoriu, roțile sale nu doar că apasă pe asfalt, ci exercită și o forță uriașă de torsiune și forfecare. Practic, anvelopele încearcă să „răsucească” și să împingă stratul de la suprafață în lateral. Dacă asfaltul folosit acolo ar fi cel standard, bitumul s-ar comporta ca o plastilină în zilele toride de vară: s-ar deforma iremediabil, creând acele șanțuri periculoase numite făgașe.
Cum rezolvăm această ecuație la Citadina 98? Răspunsul stă în bitumul modificat polimeric (BMP).
Gândiți-vă la bitumul clasic ca la un adeziv bun, dar rigid. Când îi adăugăm polimeri (lanțuri elastice de molecule microscopice), acest adeziv capătă proprietăți de „arici” și „arc” în același timp. La temperaturi mari, polimerii îi oferă asfaltului o elasticitate incredibilă. Când roata grea apasă și răsucește rețeta în curbă, structura se deformează temporar, dar revine imediat la forma inițială după ce vehiculul a trecut.
Calibrarea unei astfel de rețete în stația noastră de producție mixturi asfaltice implică o selecție extrem de riguroasă a agregatelor (folosim doar piatră spartă de carieră, cu muchii ascuțite care se auto-blochează mecanic) și o temperatură de producție controlată la milimetru. Rezultatul? Intersecții și sensuri giratorii care își păstrează planeitatea ani la rând, indiferent de câte mii de tone trec zilnic peste ele.
