Orice șofer le-a întâlnit: porțiuni de carosabil care, deși nu prezintă neapărat gropi sau fisuri evidente, au început să formeze denivelări și „valuri”, mai ales în apropierea semafoarelor, în intersecțiile aglomerate sau în stațiile de transport public.
Acest tip de degradare este asociat cu deformațiile permanente ale mixturii asfaltice, cunoscute frecvent și sub denumirea de făgașe, refulare sau fluaj, în funcție de modul în care se manifestă.
Apariția lor nu poate fi pusă automat pe seama unei execuții defectuoase. Comportamentul asfaltului este influențat de mai mulți factori: tipul mixturii, structura rutieră, compactarea, temperatura, intensitatea și tipul traficului, precum și solicitările specifice zonei.
De ce sunt semafoarele și stațiile de autobuz zone vulnerabile?
Explicația pornește de la modul diferit în care traficul solicită structura rutieră.
Atunci când un autoturism circulă cu o viteză constantă, sarcina exercitată asupra unei anumite suprafețe de asfalt acționează pentru un interval foarte scurt. Structura rutieră preia și distribuie această solicitare, după care este eliberată rapid.
Situația este diferită în zonele în care vehiculele grele frânează, accelerează sau staționează.
Un autobuz încărcat, de exemplu, exercită sarcini importante asupra carosabilului. În momentul frânării apar și solicitări orizontale, care tind să împingă și să deformeze stratul asfaltic. După oprire, aceeași zonă rămâne supusă unei sarcini concentrate pentru o perioadă mai lungă.
Dacă acest ciclu se repetă de sute sau mii de ori, solicitarea cumulată poate deveni semnificativă.
Temperatura ridicată amplifică fenomenul
Asfaltul este un material cu un comportament dependent de temperatură.
În zilele foarte călduroase, temperatura suprafeței carosabilului poate ajunge considerabil mai mare decât temperatura aerului. Pe măsură ce temperatura crește, liantul bituminos devine mai puțin rigid, iar mixtura asfaltică devine mai susceptibilă la deformare sub sarcini mari și repetate.
Într-o zonă cu trafic greu, frânări frecvente și staționări, acest efect poate conduce în timp la deplasarea laterală sau longitudinală a mixturii asfaltice.
Așa apar acele creste și adâncituri pe care șoferii le percep drept „valuri” în carosabil.
Problema nu este, așadar, doar cât de mare este greutatea unui vehicul, ci și cum, cât timp și de câte ori este aplicată această sarcină asupra aceleiași suprafețe.
Soluția începe cu alegerea mixturii potrivite
Nu toate zonele unui drum sunt solicitate în același mod. Din acest motiv, proiectarea unei structuri rutiere performante presupune adaptarea materialelor și a soluțiilor tehnice la condițiile reale de exploatare.
În zonele supuse unor solicitări ridicate pot fi utilizate mixturi asfaltice cu o rezistență sporită la deformări permanente, proiectate special pentru trafic greu și condiții dificile de exploatare.
Una dintre soluțiile utilizate în astfel de aplicații este SMA – Stone Mastic Asphalt, cunoscută și sub denumirea de mixtură asfaltică stabilizată.
Ce face diferit o mixtură SMA?
Particularitatea unei mixturi SMA este structura sa minerală.
Agregatele grosiere formează un schelet rezistent în care particulele de piatră intră în contact direct unele cu celelalte. Acest principiu, cunoscut drept „stone-on-stone contact”, permite ca o parte importantă a solicitărilor generate de trafic să fie transmisă prin scheletul mineral al mixturii.
Spațiile dintre agregate sunt umplute cu un mastic format din filer, liant bituminos și, în funcție de rețeta utilizată, aditivi sau fibre stabilizatoare.
Rezultatul este o mixtură proiectată pentru a oferi stabilitate ridicată și o bună rezistență la deformări permanente, caracteristici importante în zonele cu trafic intens sau greu.
În funcție de proiect și de condițiile de exploatare, pot fi utilizate și bitumuri modificate cu polimeri, pentru îmbunătățirea comportamentului mixturii la temperaturi ridicate și la solicitări severe.
Nu doar mixtura contează
Alegerea unei mixturi performante reprezintă doar o parte a soluției.
Rezistența unei suprafețe asfaltice la refulare și făgașe depinde de întregul sistem: proiectarea structurii rutiere, calitatea agregatelor și a bitumului, prepararea mixturii în stația de asfalt, temperatura de punere în operă, compactarea și controlul calității.
O mixtură foarte bună, pusă în operă necorespunzător, nu își poate atinge performanțele pentru care a fost proiectată.
De aceea, în zonele cu solicitări speciale, soluția trebuie analizată încă din etapa de proiectare, nu doar după apariția degradărilor.
La Citadina 98, durabilitatea începe cu soluția potrivită
În infrastructura rutieră, aceeași soluție nu poate fi aplicată automat peste tot.
O stradă cu trafic redus, o arteră intens circulată, o intersecție, o stație de autobuz sau o zonă frecventată de vehicule grele generează solicitări diferite și necesită răspunsuri tehnice adaptate.
La Citadina 98, abordarea pornește de la înțelegerea acestor condiții și continuă cu alegerea materialelor, producerea controlată a mixturilor asfaltice și respectarea tehnologiei de punere în operă.
Pentru că un carosabil durabil nu înseamnă doar să repari ceea ce s-a deformat. Înseamnă, înainte de toate, să înțelegi de ce apare deformarea și să alegi soluția inginerească potrivită pentru a o preveni.
